COABITÁȚIE, coabitații, s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation. Vezi definitia »

VERTEBROTERAPÍE s. f. medotă de tratament al unor acțiuni vertebrale prin elongații de coloană. (< fr. vertébrothérapie) Vezi definitia »

PROPOZÍȚIE s.f. 1. Unitatea sintactică cea mai simplă prin care se exprimă de obicei o judecată sau o idee. ♦ (Log.) Îmbinare de cuvinte care exprimă o idee completă. 2. (Mat.) Teoremă care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental dintr-un capitol al matematicii. 3. Cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. [Gen. -iei, var. propozițiune s.f. / cf. fr. proposition, lat. propositio]. Vezi definitia »

pișoáie s.f. pl. (reg.) stropi de apă amestecați cu pietriș, care intră pe ochiurile de la piua în care se pune piatra pentru a fi măcinată. Vezi definitia »

COLBĂRÁIE s. f. (Reg.) Prăfăraie. – Colb + suf. -ăraie. Vezi definitia »