MILITÁR, -Ă I. adj. care ține de armată; ostășesc. ♦ stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparține cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär) Vezi definitia »

ceár s.n. sg. (înv.) păr, cosiță. Vezi definitia »

LOBÁR, -Ă adj. Referitor la lobi. [Cf. fr. lobaire]. Vezi definitia »

VERNACULÁR, -Ă adj. indigen. ♦ limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. (< fr. vernaculaire) Vezi definitia »

BACILÁR, -Ă, bacilari, -e, adj. Privitor la bacili, cu bacili; în formă de bacil. ♦ (Despre o boală) Provocat de bacili. – După fr. bacillaire. Vezi definitia »