RADIOENCICLOPEDÍE s. f. transmisiune radiofonică de cunoștințe enciclopedice. (< radio² + enciclopedie) Vezi definitia »

DIDASCALÍE s.f. Instrucțiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice grecești. ♦ Notă, indicație care se punea înaintea unei piese de teatru la latini. [Gen. -iei. / < lat. didascalia, gr. didaskalia]. Vezi definitia »

SATURÁȚIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui; stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumită mărime caracteristică a atins valoarea ei maximă. ◊ Loc. adv. Până la saturație = a) până la completarea tuturor valențelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maximă a unui fenomen, satisfacere maximă a cuiva; p. ext. plictiseală, oboseală, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis. Vezi definitia »

CHILIARHÍE s. f. demnitatea de chiliarh. (< fr. chiliarchie) Vezi definitia »

SOCIOGRAFÍE s. f. 1. observare, înregistrare și descriere a societăților ca formațiuni istorice concrete. 2. curent empirist în sociologie, pe care o reduce la simpla descriere, în afara oricăror concluzii teoretice. 3. disciplină sociologică empiristă, descriptivă; ramură a sociologiei care studiază influența condițiilor locale asupra formării tipurilor sociale. (< fr. sociographie) Vezi definitia »