MESIANÍSM s. n. credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistico-religioase, mesianice. ◊ atitudine profetică și de exaltare în împlinirea unei misiuni prin sacrificiu. (< fr. messianisme) Vezi definitia »

ZIARÍSM s. n. Ziaristică. Vezi definitia »

MONAHÍSM s. n. 1. starea, viața de monah. 2. instituția călugăriei. (< fr. monachisme) Vezi definitia »

NEOPRAGMATÍSM s.n. Denumire a pragmatismului contemporan. [Cf. fr. néo-pragmatisme]. Vezi definitia »

BOGOMILÍSM s. n. doctrină creștină eretică maniheistă, în Pen. Balcanică și în Rusia, cu caracter antifeudal. (< fr. bogomilisme) Vezi definitia »