MECANICÍSM s. n. 1. concepție filozofică materialistă dominantă în sec. XVI-XVIII, care încerca să descrie și să explice fenomenele realității pe baza legilor mecanicii. 2. reducere a fenomenelor de ordin superior la fenomenele mai simple care intră în componența lor. (< rus. mekanițizm, it. mecanicismo) Vezi definitia »

EVAZIONÍSM s. n. 1. evaziune de la anumite obligații. 2. tendință în artă de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale. (< fr. évasionnisme) Vezi definitia »

PERIPARAZITÍSM s.n. (Biol.) Periokie. [Cf. fr. périparasitisme, engl. periparasitism, germ. Periparasitismus]. Vezi definitia »

INFINITÍSM s. n. concepție metafizică care admite că universul este infinit. (< fr. infinitisme) Vezi definitia »

NEOPITAGORÍSM s. n. curent filozofic de origine ale-xandrină care a reactualizat pitagorismul, îmbinându-l cu platonismul și accentuând tendințele sale mistice. (< fr. néo-pythagorisme) Vezi definitia »