DIAMÁNT, diamante, s. n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă și cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele și folosită ca piatră prețioasă sau la diverse unelte de șlefuit, de tăiat și zgâriat; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant. Vezi definitia »

COMERCIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face comerț particular; negustor, neguțător. [Cf. fr. commerçant, it. commerciante]. Vezi definitia »

CORÍBANT, coribanți, s. m. Preot al zeiței grecești Cibela, al cărei cult avea un caracter orgiac. – Din fr. corybante. Vezi definitia »

EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. Vezi definitia »

ITINERÁNT, -Ă adj. care se deplasează (pentru a îndeplini o anumită misiune). ♦ expoziție ~ă = expoziție care are loc succesiv în mai multe locuri diferite. (< fr. itinérant) Vezi definitia »