SUBSTANTÍV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. 2. Adj. (În sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus. Vezi definitia »

EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit. – Din fr. évasif. Vezi definitia »

RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. (Livr.) Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive. Vezi definitia »

PROIECTÍV, -Ă adj. Care proiectează. [< fr. projectif]. Vezi definitia »

INHIBITÍV, -Ă adj. Inhibitor. [< fr. inhibitif]. Vezi definitia »