sleditóriu, sleditóri, s.m. (înv.) îndrumător. Vezi definitia »

STÂNJENÍU, -ÍE, stânjenii, adj. (Rar) Liliachiu, violet-închis. [Var.: (pop.) stânjiníu, -íe, adj.] – Stânjen + suf. -iu. Vezi definitia »

MAGNÉZIU s.n. Metal ușor alb-argintiu, care arde cu o flacără foarte luminoasă. [Pron. -ziu. / < fr. magnésium]. Vezi definitia »

STÚDIU, studii, s. n. 1. Acțiunea de a studia (1); muncă intelectuală susținută depusă în vederea însușirii de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. ♦ Spec. Însușire de cunoștințe științifice; învățătură. ◊ Expr. A-și face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de învățământ; a urma cursurile unei școli, instituții de învățământ. ♦ (Teatru; în expr.) A pune o piesă în studiu = a începe repetițiile la o piesă. 2. Materie de învățământ. 3. Lucrare, operă științifică. 4. (În artele plastice) Schiță parțială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune și execută o operă definitivă. ♦ Compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată mai ales unui scop pedagogic (de exercițiu). – Din lat. studium, it. studio. Vezi definitia »

cișníu (-íuri), s. n. – Prețuire, apreciere. Tc. çeșni (Loebel 242). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »