DIARTRÓZĂ s. f. articulație liberă, mobilă, între oase. (< fr. diarthrose) Vezi definitia »

petínă, petíni, s.f. (reg.) jumătate sau o treime din claia de cereale; picior, petiță. Vezi definitia »

vărsătură, vărsături s. f. (intl.) victimă care deține bancnote de mică valoare. Vezi definitia »

OBLOJEÁLĂ, oblojeli, s. f. (Pop.) Cataplasmă, compresă; pansament. [Pl. și: oblojele] – Obloji + suf. -eală. Vezi definitia »

COLOÁNĂ s. f. 1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament. ♦ formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită. ◊ coloană vertebrală = șira spinării. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra punții. 2. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă. 3. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise. ♦ rubrică (într-un formular, într-un registru etc.). 4. șir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime. ◊ coloana a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloană sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film. (<fr. colonne) Vezi definitia »