GEOMÉTRIC, -Ă adj. 1. care formează obiectul geometriei, de geometrie. ♦ loc ~ = figură plană sau în spațiu ale cărei puncte se definesc toate prin aceeași proprietate. 2. (fig.) în forma figurilor geometrice; regulat, schematic. ♦ stil ~ = stil ornamental bazat pe combinații de figuri geometrice, caracteristic producțiilor artistice ale orânduirii primitive și începutului artei grecești. 3. (fig.) precis, (riguros). (< fr. géométrique, lat. geometricus) Vezi definitia »

LOGONEVRÓTIC, -Ă, logonevrotici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de logonevroză. – Din fr. logonévrotique. Vezi definitia »

RABÍNIC, -Ă, rabinici, -ce, adj. De rabin. – Din germ. rabinisch, fr. rabbinique. Vezi definitia »

MONOTEMÁTIC, -Ă adj. Cu o singură temă. ♦ Referitor la monotematism. [Cf. it. monotematico]. Vezi definitia »

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S. f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus. Vezi definitia »