INJECTÍV, -Ă adj. (Mat.; despre funcții) În care un element al celei de-a doua mulțimi are în plus un antecedent. [Cf. fr. injectif]. Vezi definitia »

NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adj. (Fin.; în sintagma) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif. Vezi definitia »

OFENSÍV, -Ă I. adj. care atacă; cu caracter de ofensivă (II). ◊ agresiv. II. s. f. 1. formă principală a acțiunilor de luptă, înaintarea către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ◊ (sport; în jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. 2. (fig.) acțiune puternică ce urmărește a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive) Vezi definitia »

DEGRESÍV, -Ă adj. care merge descrescând, care descrește treptat. (< fr. dégressif) Vezi definitia »

CONSUMPTÍV, -Ă, consumptivi, -e, adj. (Despre unele boli cronice) Care este însoțit de slăbire, de denutriție, de scăderea forței musculare, anemie etc. – Din fr. consomptif. Vezi definitia »