ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif]. Vezi definitia »

LAXATÍV, -Ă adj., s. n. purgativ. (< fr. laxatif, lat. laxativus) Vezi definitia »

EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit. – Din fr. évasif. Vezi definitia »

MULTIPLICATÍV, -Ă adj. Care multiplică, care arată o multiplicare. ◊ Numeral multiplicativ = numeral care exprimă proporția în care crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. [Cf. fr. multiplicatif]. Vezi definitia »

REMUNERATÍV, -Ă adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil, lucrativ. [< engl. remunerative]. Vezi definitia »