năbădáie (năbădắi), s. f. – 1. Atac de epilepsie. – 2. Atac, criză. – Var. năbădaică. Sl. (sb., bg., rus.) napadanije „atac” (Cihac, II, 211; Tiktin). – Der. năbădios, adj. (epilectic; coleric; neliniștit). Cf. năpădi. Vezi definitia »

IRITÁȚIE s.f. 1. Enervare, izbucnire de mânie; iritare. 2. Excitare anormală, inflamație a unui organ. [Gen. -iei, var. iritațiune s.f. / cf. fr. irritation, lat. irritatio]. Vezi definitia »

BRAHIGLOSÍE s. f. scurtime anormală a limbii. (< fr. brachyglossie) Vezi definitia »

TACTOGNOZÍE s.f. Recunoaștere a obiectelor prin pipăit. [Gen. -iei. / < fr. tactognosie, cf. lat. tactus – pipăire, gr. gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »

ANTIVIRUSOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a antivirusurilor. (< fr. antivirusothérapie) Vezi definitia »