HIDRACARIÁN, hidracarieni, s. m. (La pl.) Acarieni de origini diferite, adaptați la viața acvatică; (și la sg.) animal care face parte din această categorie. [Pr.: -ri-an] – Din fr. hydracariens. Vezi definitia »

ciorán (-ni), s. m. – (Arg.) Hoț, borfaș. Țig. čor „hoț”, cu suf. -an. – Der. ciorănie, s. f. (hoție); ciordi, vb. (a fura, a șterpeli), din țig. čor-, aorist čordom „a fura” (Graur, Rom., LII, 565; Graur 186; Juilland 162), cf. țig., sp. chorar „a fura”, choruy „a fura” (Besses 64); ciordeală, s. f. (furtișag); ciorditor, s. m. (hoț); cioreca, vb. (Trans. de Nord, a fura); ciorti, vb. (a fura); ciordăni, vb. (a fura cu pretextul de a veni cu colindul), compunere umoristică de la ciordi cu iordăni, pe care DAR o interpretează numai în sensul ultimului cuvînt. Toți termenii aparțin argoului. Ciorîng, s. m. (păstor) reprezintă gen. de la același cuvînt țig. čorango „de hoț” (Tiktin; Drăganu, Dacor., VII, 132); der. ciorînglav, s. m. (poreclă dată țiganilor; plantă nedeterminată), cu o terminație greșit identificată, probabil țig. (Tiktin; DAR; Graur 138); sensul de „plantă” este o confuzie cu ciornoglav, din bg. černoglava „cu capul negru”. Vezi definitia »

SINEMURIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului inferior (lias). // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. sinémurien, cf. Sinemurum – numele latin al orașului Semur – Franța]. Vezi definitia »

tărpán (-ne), s. n. – Un fel de coasă. – Var. torpan, tîrpan. Tc. terpan (Bogrea, Dacor., III, 738). Vezi definitia »

CONTRAPLÁN s. n. procedeu de montaj în alternarea cadrelor filmate cu aparatul așezat în unghiuri de filmare opuse. (< fr. contre-plan) Vezi definitia »