cor (córuri), s. n. – Grup de cîntăreți care execută împreună o compoziție muzicală. – Var. (înv.) hor(iu). Gr. χορός, direct (sec. XVII) sau prin intermediul lat. chorus, it. coro (sec. XIX). Este dublet al cuvîntului următor. – Der. coral, adj. (din germ. choral); corist, s. m., din fr. choriste, germ. Chorist. Vezi definitia »

ASPIRATÓR², -OÁRE, aspiratori, -oare, adj. Care aspiră (1). – După fr. aspirateur. Vezi definitia »

ORDINATÓR s.n. Calculator electronic. [< fr. ordinateur]. Vezi definitia »

VERSÓR s.m. (Mat.) Vector al cărui modul este egal cu 1; vector unitar. [< fr. verseur]. Vezi definitia »

EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. Vezi definitia »