ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur. Vezi definitia »

VINIFICATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care lucrează în domeniul vinificației. II. s. n. aparat pentru fabricarea vinului. (< fr. vinificateur, /II/ engl. vinificator) Vezi definitia »

CARNIVÓR, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu carne; carnasier; creofag, zoofag. ♦ plante ĕ = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme. II. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere și canini lungi și ascuțiți, care se hrănesc predominant cu carne. (< fr. carnivore, lat. carnivorus) Vezi definitia »

PREOPERATÓR, -OÁRE adj. (Med.) Preoperatoriu. [Cf. fr. préopératoire]. Vezi definitia »

FÂȘÂITÓR, -OÁRE, fâșâitori, -oare, adj. (Rar) Care fâșâie. [Pr.: -șâ-i-] – Fâșâi + suf. -tor. Vezi definitia »