SUPLETÍV, -Ă adj. 1. (despre forme gramaticale) care completează schema flexionară a unui cuvânt. 2. (despre o normă legală) care se aplică în măsura în care părțile nu convin altfel, prin actele juridice pe care le încheie; interpretativ, facultativ. (< fr. supplétif) Vezi definitia »

ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admirație. – Fr. admiratif (lat. lit. admirativus). Vezi definitia »

noninvaziv Vezi definitia »

EXCURSÍV, -Ă adj. cu caracter de excurs (1). (< fr. excursif) Vezi definitia »

ALITERATÍV, -Ă adj. Referitor la aliterație. [Cf. fr. allitératif]. Vezi definitia »