Definita cuvantului iminei
iminéi s. m. pl. – Bocanci, ciuboțele. Tc. yemeni (Șeineanu, II, 226; Meyer 161), cf. ngr. γιαμενί „pînză de Persia”, alb. jamuli, bg. emenija, sb. jemenije. Sensul primar este „din Yemen”, cf. imeni, s. m. (înv., pînză de sac). -Der. imingiu, s. m. (înv., pantofar), din tc. yemenici.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iminei
costréi (costréi), s. m. – 1. Sorg (Sorghum halepense). – 2. Nume, mai puțin comun, dat altor plante relativ asemănătoare: Panicum Crus Galli; Setaria glauca; Avena fatua; Lithospermum officinale; Nardus stricta; Alopecurus pratensis. Sl., dar lipsește etimonul exact. Este desigur vorba de un cuvînt identic bg., slov. kostrĕva „Alopecurus pratensis” (Cihac, II, 74; Conev 44; DAR), sb. kostrava „Festuca” etc. Vezi definitia »
béi (béi), s. m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administrației otomane, era și titlu al domnitorilor din Munt. și Mold. – 2. Unghi concav la arșice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Șeineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf. ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei. Vezi definitia »
CIUVÉI, ciuveie, s. n. v. CIOVEI. Obiect casnic, în special vas (de lemn); unealtă veche. [Var.: ciuvéi s. n.] – [DLRM] Vezi definitia »
ALELÉI interj. (Pop.) Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul. [Var.: aléi interj.] – Et. nec. Vezi definitia »
șteompéi s.m. pl. (reg.) cotoare de plante rămase pe câmp după cosit sau după secerat; ștepi. Vezi definitia »