Definita cuvantului moară
moáră (móri), s. f. – 1. Clădire unde se macină cereale. – 2. (Arg.) Ceas. – 3. Jocul de țintar. – Mr., megl. moară. Lat. mǒla (Candrea-Dens., 1148; Tiktin; REW 5641), cf. it., prov., cat. mola, fr. meule, sp. muela, port. mõ. – Der. morar, s. m. cu suf. -ar (după Pușcariu 1108 și Candrea-Dens., 1148, din lat. molārius); morăreasă (var. morăriță), s. f.; morăresc, adj.; morărie (var. morărit), s. f. și n. (ocupație de morar); morări, vb. (a face serviciul de morar); morișcă, s. f. (moară de mînă; jucărie; guraliv).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu moară
SPECTROGRÁMĂ s. f. fotografie a unui spectru obținută la spectrograf. (< fr. spectrogramme) Vezi definitia »
SPĂRTÚRĂ, spărturi, s. f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, așchie (produse prin spargere). 3. Fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. – Spart2 + suf. -ură. Vezi definitia »
SURDODIDÁCTICĂ s. f. ramură a surdopedagogiei care elaborează teoria învățământului și a instrucției deficienților auditivi. (< surdo- + didactică) Vezi definitia »
EPRUBÉTĂ s. f. tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, în lucrări de laborator. (după fr. éprouvette) Vezi definitia »
ÉPOHĂ s. f. v. epocă. Vezi definitia »