polț, polțuri, s.n. (reg.) poliță; etajeră. Vezi definitia »

PĂIÚȚ, păiuțe, s. n. 1. Păiuș (1). 2. (Reg.) Băț de chibrit. – Pai + suf. -uț. Vezi definitia »

MOLCÚȚ, -Ă, molcuți, -e, adj. (Pop.) Diminutiv al lui moale. – Moale + suf. -cuț. Vezi definitia »

zgrunț (reg.) s. rt, pl. zgrúnțuri Vezi definitia »

Ț s. m. invar. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă dentală sonoră (4)). [Pr.: țe]. Vezi definitia »