Definita cuvantului emisiv
EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu emisiv
PUTATÍV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus) Vezi definitia »
HIPEREMOTÍV, -Ă adj. foarte emotiv, excesiv de impresionabil. (< fr. hyperémotif) Vezi definitia »
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif. Vezi definitia »
ESTÍV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive. Vezi definitia »
obiectív1 (-biec-) adj. m., pl. obiectívi; f. obiectívă, pl. obiectíve Vezi definitia »