NEOCONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic apărut în China în sec. X-XIII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. [Cf. fr. néo-confucianisme]. Vezi definitia »

REIONÍSM s.n. Mișcare în artele plastice din Rusia de la începutul sec. XX, care își propunea să sugereze în pictură a patra dimensiune, să dea impresia că opera ar fi atemporală și aspațială. [Scris și rayonnism, pron. -re-io-. / cf. fr. rayonnisme]. Vezi definitia »

ARTRITÍSM s. n. Stare generală bolnăvicioasă provocată de tulburarea metabolismului. – Fr. arthritisme. Vezi definitia »

AUTOCRATÍSM s.n. Concepție, doctrină bazată pe autocrație. [Pron. a-u-. / < autocrat + -ism]. Vezi definitia »

ANABOLÍSM s. n. asimilație (2). (< fr. anabolisme) Vezi definitia »