MIRÁGIU s.n. v. miraj. Vezi definitia »

tufeccíu (-íi), s. m. – 1. Armurier. – 2. Soldat mercenar în subordinea Marelui Spătar, se folosea în trecut în serviciul poliției de la periferie. – Mr. tuficci. Tc. tüfecçi (Șeineanu, III, 123; Ronzevalle 66). Sec. XIX, înv. – Der. tufecci-bașa, s. m. (comandantul tufecciilor), tc. tüfecçi-bași. Vezi definitia »

PERDELEGÍU, perdelegii, s. m. 1. (Înv.) Perdegiu. 2. (Rar) Fabricant de perdele (1). – Perdea + suf. -giu. Vezi definitia »

iugurgíu, iugurgíi, s.m. (înv.) iaurgiu. Vezi definitia »

dúbiu s. n. – s. n. – Îndoială. Lat. dubium (sec. XIX). – Der. dubios, adj. (incert); dubitativ, adj. (care exprimă o îndoială); indubitabil, adj. (neîndoios). Vezi definitia »