BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv. și arh.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului. Vezi definitia »

PRÂNZÍT s. n. (Rar) Faptul de a prânzi. – V. prânzi. Vezi definitia »

CUPRÍT s.m. Oxid natural de cupru. [< fr. cuprite]. Vezi definitia »

jăpcănít (jepcănít), jăpcănítă, adj. (reg.) jefuit, jăcmănit. Vezi definitia »

leít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149. Vezi definitia »