ANGHELESCU, Marcel (1910-1977, n. Craiova), actor român de teatru și de cinema. Roluri de compoziție, predilect comice („O scrisoare pierdută” de Caragiale, Nebunul din „Regele Lear” de Shakespeare) pe scena Teatrului Național din București. Roluri în filme („Bădăranii”, „Steaua fără nume”). Vezi definitia »

ALESSANDRESCU, Alfred (1893-1959, n. București), compozitor, dirijor, pianist și muzicolog român, Compoziții pentru orchestră (schița „Amurg de toamnă”, poemele simfonice „Didona”, „Acteon”), de cameră și vocale, străbătute de lirism delicat, într-o factură impresionantă. Vezi definitia »

BĂNULESCU, Ștefan (1929-1998, n. Făcăeni, jud. Ialomița), scriitor român. Proză de atmosferă, cu elemente fantastice, evocînd o umanitate proiectată pe fundal mitic, caracterizată prin rafinamentul compoziției („Iarna bărbaților”, „Cartea milionarului”); versuri incantatorii cu accente folclorice („Cîntece de cîmpie”); eseuri („Scrisori provinciale”); reportaje. Vezi definitia »

AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), mareșal și om politic român. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigadă (1906) și mareșal (1930). Comandant al Școlii Superioare de Război (1894-1895). Atașat militar la Berlin (1895-1898); ca șef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de luptă al armatei române în timpul celui de-al doilea război balcanic; ministru de război (1907-1909). Excepțional comandant de oști, erou al primului război mondial, A. a obținut răsunătoarele victorii de la Mărăști și Oituz (1917). Ministru în repetate rînduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat și consilier regal (1938). A înființat (1918) și condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului național unitar român, împotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constituțional. Teoretician și gînditor militar („Tactica”, „Notițe zilnice din război. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923). Vezi definitia »

a avea învoire de la maiorul Gărdescu expr. (mil.) a fugi din cazarmă sărind peste gard. Vezi definitia »