HORTIVITICULTÚRĂ s. f. Domeniu al agronomiei consacrat studiului cultivării pomilor fructiferi și viței de vie. – Horti[cultură] + viticultură. Vezi definitia »

HIDATÓDĂ s. f. formație epidermică a frunzelor, care elimină apa prin gutație. (< fr. hydathode) Vezi definitia »

mrániță (-țe), s. f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare der. din sl. (bg.) chrana „aliment” cf. hrană și bg. hranen „îngrășat”. Der. dintr-un sl. *mranica (Scriban) nu este convingătoare. În Munt. – Der. mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar); mrănițos, adj. (îngrășat). Vezi definitia »

LÍRĂ¹ s.f. 1. Instrument muzical cu coarde în formă de arc foarte îndoit, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ♦ (Fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. Dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. Priză de curent folosită la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. Element decorativ în formă de liră (1), utilizat îndeosebi în mobila biedermeier. [< fr. lyre, it. lira, lat., gr. lyra]. Vezi definitia »

TRISTEARÍNĂ s.f. (Chim.) Ester al glicerinei cu acidul stearic, care se găsește în grăsimile solide. [Pron. -ste-a-. / < fr. tristéarine]. Vezi definitia »