Definita cuvantului bornă
BÓRNĂ (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stîlp scund, din lemn, piatră ori beton armat, care fixează și marchează punctele geodezice ori topografice pe teren, care indică distanțele față de origine ale punctelor din lungul unei căi de comunicație terestre (ex. b. kilometrică), care ce plantează pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesă metalică a unui aparat, a unei instalații sau a unei mașini electrice prin care se poate realiza legătura galvanică a unor circuite electrice (sau părți metalice ale acestora) cu un conductor exterior.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bornă
iójdă s.f. (reg.) viță. Vezi definitia »
gină, gine s. f. filaj. Vezi definitia »
POCĂÍNȚĂ s. f. (În practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; p. gener. regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + suf. -ință. Vezi definitia »
SALMONÉLĂ s. f. Gen de bacterii patogene care provoacă febra tifoidă, infecții alimentare etc. – Din fr. salmonella. Vezi definitia »
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie +suf. -uță. Vezi definitia »