IZOBÁZĂ s. f. linie care unește punctele în care un strat geologic apare la aceeași altitudine. (< fr. isobase) Vezi definitia »

cadînă (cadấne), s. f. – Femeie care face parte dintr-un harem. – Mr. cadînă. Tc. kadin (Șeineanu, II, 70; Meyer 164; Lokotsch 989); cf. alb. kadënë, bg. kadŭna, sb. kaduna. – Der. cadînime, s. f. (harem, adunare de turcoaice); cadînească, s. f. (dans tipic). Vezi definitia »

chíflă (chífle), s. f. – Pîinișoară, corn. Germ. Kipfel (Tiktin; Borcea 181), cf. it. chifel (Battisti, II, 899), bg. kifla, mag. kifli. – Der. chiflar, s. m. (vînzător de chifle). Vezi definitia »

ALBASPÍNĂ s. f. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe în buchețele și cu fructe comestibile; păducel. (< lat. alba spina, it. albaspina) Vezi definitia »

șátră (șétre), s. f. – 1. Cort. – 2. Cort, sălaș portabil al țiganilor nomazi. – 3. Familie de țigani. – 4. Baracă, magherniță. – 5. (Maram.) Foișor. Sl. šatĭrŭ, bg., cr. šator (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 386; Ivănescu, BF, VI, 104), poate din tc. (per.) çadir (Miklosich, Fremdw., 128; Roesler 609), sau chirchizul šatyr (Vasmer, III, 379), cf. ceadîr. Der. din gr. ἐξέδρα (Diez, Gramm., I, 128) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 341) este foarte ipotetică. – Der. șetrar (var. șătrar), s. m. (țigan nomad; slujbaș al Palatului însărcinat cu organuzarea taberelor); șetrărie, s. f. (slujba de șetrar). Vezi definitia »