IGIÉNĂ s.f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele de păstrare a sănătății și de prevenire a bolilor. ♦ Ansamblu de reguli și de măsuri menite să apere sănătatea. [Pron. -gi-e-, gen. -nei, var. higienă s.f. / < fr. hygiène, cf. gr. hygieina – sănătate]. Vezi definitia »

FENAZÓNĂ, fenazone, s. f. (Farm.) Antipirină. – Din fr. phénazone. Vezi definitia »

bátă (béte), s. f. – 1. Cingătoare, cordon, brîu. 2. Betelie. – Megl. bętă „ciorap, șosetă”. Lat. vĭtta (Candrea, Éléments, 13; Pușcariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita „brîu”, v. fr. vete, cat., sp., port. beta „sfoară, funie”. Der. betelie, s. f. (betelie), al cărui suf. nu este clar (cf. totuși, bătălie, tocălie, țăcălie). Scriban îl relaționează cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabilă, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, și pare a se baza pe o confuzie cu bertelie. Vezi definitia »

PTÓZĂ s.f. Cădere patologică a unui organ sau a unei formații anatomice în urma slăbirii formațiilor proprii de susținere. [< fr. ptóse, cf. gr. ptosis – cădere]. Vezi definitia »

ÎNTĂRITÚRĂ, întărituri, s. f. 1. Loc fortificat, fortificație; p. gener. orice sistem de baricadare. 2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc. 3. (Înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + suf. -tură. Vezi definitia »