TETRACLORÚRĂ s. f. combinație a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros plăcut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure) Vezi definitia »

IMÁLĂ s. f. (Reg.) Pământ mocirlos, noroios. ♦ Lut de lipit. – Din im + suf. -ală. Vezi definitia »

CABALÍNĂ, cabaline, s. f. (La pl.) Familie de animale din clasa mamiferelor, având ca tip calul; (și la sg.) animal care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Rasă cabalină. – Lat. lit. caballinus. Vezi definitia »

JARDINIÉRĂ, jardiniere, s. f. Etajeră de lemn, suport de metal etc. pe care se țin ghivece cu plante ornamentale; cutie în care se pune pământ pentru flori, așezată sub ferestre sau pe balcoane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. jardinière. Vezi definitia »

tóică s.f. (reg.) bâtă mare; par, ciomag. Vezi definitia »