AUTOFAGOCITÓZĂ s.f. Absorbție și distrugere a celulelor de către fagocitele propriului organism. [< fr. autophagocytose]. Vezi definitia »

doagă, doage s. f. os. Vezi definitia »

FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală. Vezi definitia »

áuă s. f. – Struguri. Lat. ūva (Pușcariu 166; Candrea-Dens., 117; DAR); cf. it., sp., port. uva (sard. ua, engad. üa). Cuvînt vechi, care pare să fi fost arhaism încă în sec. XVII; totuși, s-a păstrat, parțial, în Olt., ca nume al unei varietăți de strugure. (Cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 324). Vezi definitia »

NECROCENÓZĂ s. f. ansamblu de organisme moarte sau de fosile; tanatocenoză. (< fr. nécrocénose) Vezi definitia »