TIRÁDĂ s.f. 1. Fragment dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg o singură teză, o idee etc. 2. Fragment de largă întindere dintr-o operă dramatică, spus fără întrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plină de lucruri comune debitate pe nerăsuflate. ♦ (Muz.) Pasaj în formă de gamă sau apogiatură compusă din mai multe sunete. [< fr. tirade, cf. it. tirata]. Vezi definitia »

ORBÍLĂ s. m. (Glumeț) Poreclă dată unei persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său, care se împiedică de tot ce-i stă în cale, care este lipsită de spirit de observație. – Orb² + suf. -ilă. Vezi definitia »

manechinuită, manechinuite s. f. (glum.) manechin, model. Vezi definitia »

DISTOMATÓZĂ s. f. boală determinată de infestarea organismului (ficat, intestin, plămâni) cu diferite specii de distom; gălbează. (< fr. distomatose) Vezi definitia »

SALÁDĂ s. f. cască rotundă, purtată în sec. XV. (< fr. salade) Vezi definitia »