pioncăitúră, pioncăitúri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală. Vezi definitia »

PÓZNĂ, pozne. s. f. (Pop. și fam.) 1. Vorbă sau faptă care stârnește râsul. 2. Situație, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudățenie. 3. Faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva. ♦ Farsă jucată cuiva. – Et. nec. Vezi definitia »

ETAJÉRĂ s. f. mobilă compusă din mai multe rafturi care se suprapune și pe care se țin mai ales cărți. (< fr. étagère) Vezi definitia »

VULPIȘOÁRĂ, vulpișoare, s. f. Diminutiv al lui vulpe (I 1); vulpiță. – Vulpe + suf. -ișoară. Vezi definitia »

HAVÉZĂ s.f. Mașină pentru tăiatul straturilor de cărbune sau de minereu; mașină de havat. [< fr. haveuse]. Vezi definitia »