comisár (comisári), s. m. – Ofițer de poliție. – Mr. cumisar. Lat. commissarius (sec. XVII) și modern din fr. commissaire (din rus. komisar, după Sanzewitsch 200; se pare însă că apare în rom. mai înainte ca în rusă). Forma mr., din it. commessario, prin intermediul ngr. ϰουμεσάρις. – Der. comișer, s. m. (agent, polițist), cuvînt rar; comisariat, s. n. (secție de poliției condusă de un comisar). Vezi definitia »

DELEGATÁR, -Ă, delegatari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care deleagă, (persoană) care dă o delegație. – Din fr. délégataire. Vezi definitia »

CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax). – Ceasornic + suf. -ar. Vezi definitia »

DREPTUNGHIULÁR, -Ă adj. în formă de dreptunghi. (după fr. rectangulaire) Vezi definitia »

ONORÁR¹, -Ă, onorari, -e, adj. (Înv.) Onorific. – Din fr. honoraire, lat. honorarius. Vezi definitia »