FUMIGÁȚIE, fumigații, s. f. Producere de fum, afumare cu diverse substanțe în scopul distrugerii unor paraziți, pentru dezinfecție, parfumarea aerului într-un spațiu închis sau în scopuri terapeutice. – Din fr. fumigation, lat. fumigatio. Vezi definitia »

MENISCOGRAFÍE s.f. Radiografie a meniscurilor genunchiului. [Gen. -iei. / < fr. méniscographie]. Vezi definitia »

PUNCTUÁȚIE, punctuații, s. f. Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (înv.) punctuațiúne s. f.] – Din fr. punctuation (după punct). Vezi definitia »

TERMOLOGÍE s. f. Parte a fizicii care studiază căldura. – Din fr. thermologie. Vezi definitia »

ACROPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune localizată la extremități. [Gen. -iei. / < fr. acropathie, cf. gr. akron – extremitate, pathos – boală]. Vezi definitia »