CHARIENTÍSM s.n. Figură de stil reprezentând o ironie fină, care nu vrea să indispună. [Pron. șa-ri-en-tism. / < fr. charientisme, cf. gr. charientismos – glumă, spirit]. Vezi definitia »

PAROXITONÍSM s. n. tendință a unei limbi de a accentua silaba penultimă a cuvintelor. (< fr. paroxytonisme) Vezi definitia »

ELECTROGALVANÍSM s. n. 1. electricitate galvanică produsă prin mijloace chimice. 2. aplicare terapeutică a curentului galvanic. (< fr. électrogalvanisme) Vezi definitia »

DEÍSM s. n. Credință în existența lui Dumnezeu (fără recunoașterea revelațiilor). – Din fr. déisme. Vezi definitia »

SEMĂNĂTORÍSM s.n. v. sămănătorism. Vezi definitia »