ANTROPOCÓR, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei fructe sunt răspândite prin intermediul omului. [< fr. anthropochore]. Vezi definitia »

PICADÓR s. m. luptător călare care, într-o coridă, atacă taurul cu o lance. (< fr. picador) Vezi definitia »

miór s. m. – Miel de doi ani. – Mr. miliur, megl. mil’or. Din miel, cu suf. -or (Tiktin; Rosetti, BL, V, 56; Rosetti, Mélanges, 174). Der. de la un lat. *agnelliolus (Pușcariu 1093; Candrea-Dens., 1101; Candrea), deși posibilă, nu pare o ipoteză necesară. – Der. mioară, s. f. (oiță, mielușea); miorar, s. m. (păstorel, ciobănaș); strămior, s. m. (miel de doi ani). – Din rom. provin ngr. μπλιώρα sau μιλιόρι (Meyer, Neugr. St., II, 76), alb. miljorë, miljuar, miljora (Meyer 278), ngr. din Sarakatchan mbl’or(a) (Höeg 111), mag. mióra, millóra (Edelspacher 19; Candrea, Elemente, 405). Vezi definitia »

covór (covoáre), s. n. – Țesătură groasă de lînă, pentru împodobirea încăperilor. Sl. kovrŭ (Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Berneker 592); cf. bg. kovor, cr. kover, rut. koverčĭ, rus. kovër. – Der. covorat, adj. (tapisat); încovora, vb. (rar, a tapisa). Din rom. provine mag. kóbor (Edelspacher 16). De la o formă sl. nedeterminată (cf. rut. koverčĭ, bg. koverki, koverka) provine covergă, s. f. (cort, prelată; schelet de formă arcuită care ține capota unei trăsuri; nuia îndoită; acoperămînt de crengi; acoperămînt în general; colibă, bordei). Coviltir (var. înv. covîltir), s. n. (acoperămînt; cort, prelată) aparține aceleiași familii, chiar dacă der. sa nu este clară (după Șeineanu, DAR și Scriban, din fr. couverture, a cărui der. nu este posibilă direct; cf. împotrivă Sanzewitsch 201); der. covîltiros, adj. (arcuit, coroiat); încolvîltirit, adj. (acoperit cu prelată). Vezi definitia »

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre Vezi definitia »