TRICROISM, tricroisme, s.n. (Geol.) Proprietatea optică a anumitor cristale de a prezenta, la lumina zilei, trei culori diferite, funcție de unghiul din care sunt privite. – Din engl. trichroism, conform gr. trikhroos. Vezi definitia »

FENOMENALÍSM s. n. Concepție filozofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu esența lucrurilor, a proceselor etc. – Din rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme. Vezi definitia »

SINTETÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi sintetic. [Cf. fr. synthétisme]. Vezi definitia »

EMANAȚIONÍSM s. n. emanatism. (< fr. émanationnisme) Vezi definitia »

FOTOTRAUMATÍSM s. n. traumatism cauzat de lumină. (< fr. phototraumatisme) Vezi definitia »