IMPULSÍV, -Ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit. – Din fr. impulsif. Vezi definitia »

AFLICTÍV, -Ă adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe cel care o suferă. [< fr. afflictif]. Vezi definitia »

FUGITÍV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus. Vezi definitia »

DEPRECIATÍV, -Ă, depreciativi, -e, adj. Care dovedește lipsă de considerație sau dispreț, care conține o notă de batjocură. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dépréciatif. Vezi definitia »

MAGNETOSTRICTÍV, -Ă adj. Care prezintă sau este în legătură cu magnetostricțiunea. [Cf. it. magnetostrictiva]. Vezi definitia »