ANTÉNĂ, antene, s. f. (Adesea fig.) 1. Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul insectelor, crustaceelor și miriapodelor, și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. – Fr. antenne (lat. lit. antenna). Vezi definitia »

VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală. Vezi definitia »

ARHITECTÚRĂ s. f. 1. știința și arta de a proiecta și construi clădiri potrivit anumitor proporții și reguli. 2. stilul, caracterul distinctiv al unei construcții, al unei epoci. 3. (fig.) structură, alcătuire internă a ceva; constituție (I, 2). (< fr. architecture, lat. architectura) Vezi definitia »

CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, fixă sau transportabilă, cu destinații speciale. – Fr. cabine. Vezi definitia »

PENSIOÁRĂ, pensioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui pensie. [Pr.: -si-oa-] – Pensie + suf. -oară. Vezi definitia »