DISPOZITÍV, dispozitive, s. n. 1. Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil) și care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic. ◊ (Electron.; în sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (împreună cu zona în care se află). 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești, în care se arată soluția dată litigiului (și unele dispoziții accesorii). – Din fr. dispositif. Vezi definitia »

ERGATÍV s. n. caz gramatical, în unele limbi flexionare, care indică subiectul unei acțiuni ce se exercită asupra unui obiect. (< fr. ergatif) Vezi definitia »

ESTÍV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive. Vezi definitia »

PERCUSÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la percuție, de percuție. [Cf. it. percussivo]. Vezi definitia »

ABSTRACTÍV, -Ă adj. Care exprimă idei abstracte. [Cf. fr. abstractif]. Vezi definitia »