Definita cuvantului îndoca
ÎNDOCÁ, îndochez, vb. I. Tranz. A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andocá vb. I] – Din germ. eindocken.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndoca
VIVIFICÁ vb. tr. a da viață, a (re)însufleți; a înviora; a vivifia. (< fr. vivifier, lat. vivificare) Vezi definitia »
CASABLANCA (DAR EL-BEIDA), oraș în Maroc, port la Oc. Atlantic (23,2 mil t, 1985); 2,89 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Aeroport internațional. Mare centru comercial și ind., care asigură 85% din prod. țării (alim., siderurgie, conf., țesături, ciment, ind. chimică, hîrtie). Șantiere navale. Export de fosforite, cereale și lînă. Pescuit. Întemeiat în sec. 16. Aici a avut loc o conferință anglo-americană (14-24 ian. 1943) care a hotărît măsuri militare comune pentru anul 1943 (operațiunile din Africa și deschiderea unui front în Italia). Vezi definitia »
URCÁ, urc, vb. I. 1. Refl., intranz. și tranz. A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ Intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ Intranz. și refl. (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra. 2. Refl., intranz. și tranz. A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat. ◊ Expr. (Refl. și tranz.) A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran. 3. Refl., intranz. și tranz. A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh). ◊ Expr. (Refl.) A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta. A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat. 4. Refl. și intranz. (Despre temperatură, presiune atmosferică; p. ext. despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare. ♦ Intranz. (Fiz.; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. 5. Refl. (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări. ◊ Tranz. A urca prețurile. 6. Refl. (Despre voce, glas sau ton; p. ext. despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. ◊ Tranz. A urca tonul. 7. Refl. și intranz. A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din... – Probabil lat. *oricare (= oriri). Vezi definitia »
DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare]. Vezi definitia »
ca la usa cortului Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z