EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia]. Vezi definitia »

VÂRTÉLNIȚĂ, vârtelnițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, de lână, de bumbac; depănătoare. ♦ Mașină care servește la înfășurarea sau la desfășurarea sulurilor ori a sârmelor de metal laminat. – Cf. bg. vărtelka. Vezi definitia »

RADIOLÍZĂ s. f. descompunere a substanțelor chimice sub acțiunea radiațiilor ionizante. (< fr. radiolyse) Vezi definitia »

târsoágă, târsoáge, s.f. (reg.) 1. barbă mare și neîngrijită, cu fire lungi și încâlcite. 2. bătrân care își dă aere tinerești. Vezi definitia »

BÁRBĂ s. f. fiecare dintre perișorii implantați în tija unei pene de pasăre. (< fr. barbe) Vezi definitia »