BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv). Vezi definitia »

ATTICĂ, fază ~, fază tectogenetică desfășurată în timpul Miocenului superior din bazinul Paratethys, care a avut drept efect paleogeografic major separarea ariei centrale a acestuia de cea estică. Vezi definitia »

TRANSCONDUCTÁNȚĂ s. f. conductanță de transfer a energiei de la un generator la un receptor. (< fr. transconductance) Vezi definitia »

VĂRGULÍȚĂ, vărgulițe, s. f. Vărguță. – Vargă + suf. -uliță. Vezi definitia »

DÓZĂ² s. f. 1. cutie folosită la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; pick-up. 3. (fot.) tanc (4). (< germ. Dose) Vezi definitia »