RONDÉL s.n. Mic poem vechi francez, cu 14 versuri și formă fixă. ♦ Gen de poezie cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. [Pl. -uri, -le. / < it. rondello, fr. rondel, rondeau]. Vezi definitia »

ANTIPARALÉL, -Ă adj. (despre drepte, vectori) paralel și de sens contrar. ◊ (despre două drepte în raport cu altele două) care formează un patrulater inscriptibil. (< fr. antiparallèle) Vezi definitia »

HEMIMÉL s.m. (Med.) Monstru care prezintă hemimelie. [< fr. hémimèle]. Vezi definitia »

REBÉL, -Ă I. adj., s. m. f. participant la o rebeliune. ◊ nesupus, recalcitrant. II. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (despre păr) care nu stă pieptănat. (< fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebello) Vezi definitia »

atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83). Vezi definitia »