BARBU, Eugen (1924-1993, n. București), scriitor și ziarist român. M. coresp. al Acad. (1974). Sensibil la insolit și pitoresc, dar și la tragic, realizează romanul periferiei bucureștene de altădată („Groapa”), abordează romanul politic al clasei muncitoare și al personajului comunist („Șoseaua Nordului”, „Facerea lumii”) și romanul parabolic, de inspirație istorică („Principele”, „Săptămîna nebunilor”). Nuvele de atmosferă („Prînzul de duminică”). Jurnale, eseuri, piese de teatru („Să nu-ți faci prăvălie cu scară”), o panoramă a poeziei contemporane, scenarii de film. Premiul „Herder” (1978). Vezi definitia »

EMBÚ s. n. ton întunecat, culoare mohorâtă a unui tablou. (< fr. embu) Vezi definitia »

KARIBÚ s.m. Ren din Canada. (cf. germ. Karibu < micmac, lb. algonkiană, amerind. din E Canadei γalipu) [def. MDN] Vezi definitia »

ALBU (ALBU CEL MARE) (?-1460), mare dregător din Țara Românească. Complotînd împotriva domniei, a fost ucis de Vlad Țepeș. Vezi definitia »

BÁMBU s.m. invar. v. bambus. Vezi definitia »