PRIHÁNĂ, prihane, s. f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ◊ Loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur², nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. Vezi definitia »

BELÍTĂ s. f. Exploziv întrebuințat în minele de cărbuni. – Fr. bellite. Vezi definitia »

COENZÍMĂ, coenzime, s. f. (Biochim.) Componentă activă și termostabilă a unei enzime; coferment. – Din fr. coenzyme. Vezi definitia »

CÁNĂ¹, cane, s. f. (Bot.) Belșiță. – Din fr. canne. Vezi definitia »

PERIARTERÍTĂ, periarterite, s. f. Inflamație a tunicii externe a unei artere, care se poate extinde la toate straturile peretelui arterial. [Pr.: -ri-ar-] – Din fr. périartérite. Vezi definitia »