Definita cuvantului andivă
ANDIVĂ, andive, s.f. 1. Plantă comestibilă cu frunze alb-gălbui, ovale, foarte amare, obținută prin cultivarea rădăcinii de cicoare prin mușuroire la întuneric; fr. endive; engl. chicory; amer. Belgian endive; germ. Chicoree, Bruesseler Endivie (Cichorium intybus). 2. Plantă de grădină cu frunze crețe, verzui, gălbui sau roșcate, cu gust amărui, utilizată ca și salata verde; fr. chicorée frisée; engl. endive, curly endive, French endive; amer. chicory; germ. Frisee; it. insalata riccia, lollo rosso (Cichorium endivia). 3. Varietate de andivă cu frunze verzi netede, asemănătoare cu salata verde, dar cu gust amărui; fr. scarole / escarole; engl. escarole, Dutch endive; germ. Eskariol (Cichorium endivia / Lactuca scariola). 4. Varietate de andivă cu frunze roșii, lunguiețe sau sub formă de căpățână, asemănătoare cu varza roșie, dar cu gust amărui, comercializată sub denumirea it. radicchio (Cichorium endivia).
Sursa: DGE
Sursa: DGE
Cuvinte ce rimeaza cu andivă
PÍPOTĂ, pipote, s. f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (Fam. și ir.) Stomac de om. ◊ Expr. (Fam.) A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (Fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – Et. nec. Vezi definitia »
EZERÍNĂ s.f. Alcaloid extras din semințele unei plante leguminoase, foarte toxic. [< fr. ésérine]. Vezi definitia »
mătrăgúnă (mătrăgúne), s. f. – Mandragoră (Atropia belladona). – Mr. mătrăgună. Gr. μανδραγόρα (Philippide, Principii, 17; Diculescu, Elementele, 485), cf. alb. mandragure, it. martagone, sp. martagón. Der. este dificilă (după Pușcariu 1049, prin intermediul unui lat. *mandragona; după Pușcariu, Lr., 265, prin intermediul alb. matërgonë, care poate proveni și el din rom. sau din mr.). Cf. REW 5291 și contra acestei der., Densusianu, Rom., XXXIII, 281. Vezi definitia »
épocă (époci), s. f. – Perioadă, eră. – Var. (înv.) epohă, epohi. Ngr. ἐποχή (sec. XVII, cf. Gáldi 183) și modern din fr. époque. – Der. epocal, adj. (memorabil). Vezi definitia »
zloátă (pop.) s. f., g.-d. art. zloátei; pl. zloáte Vezi definitia »