CHINONÍC, chinonice, s. n. Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul ce oficiază slujba. – Din ngr. kinonikón [troparion] „[cântare] cântată în comun”. Vezi definitia »

INTERCONSONÁNTIC, -Ă, interconsonantici, -ce, adj. (Fon.) Care este plasat între două consoane. – Din fr. interconsonnantique. Vezi definitia »

ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique. Vezi definitia »

MONOBÁZIC, -Ă adj. (Despre acizi) Care conține în molecula sa un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un atom de metal. [Cf. fr. monobasique]. Vezi definitia »

ANALÓGIC, -Ă, analogici, -e, adj. Întemeiat pe analogie. – Fr. analogique (lat. lit. analogicus). Vezi definitia »