COMINATÓRIU, -IE adj. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ♦ clauză ĩe = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ĩi = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. (< fr. comminatoire, lat. comminatorius) Vezi definitia »

SAMÁRIU s. n. Element chimic care face parte din grupul pământurilor rare. – Din fr. samarium. Vezi definitia »

PLANETÁRIU, planetarii, s. n. Construcție specială, în formă de cupolă, pe care se înfățișează, cu un aparat de proiecție special, aspectul bolții cerești cu stelele și constelațiile, precum și deplasarea aparentă a acestora, a planetelor, a Soarelui și a Lunii etc. – Din fr. planétarium. Vezi definitia »

COMPÉNDIU, compendii, s. n. 1. Expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau a unei concepții; conspect; publicație în care se face o asemenea expunere. 2. (Tehn.; în forma compendium) Dispozitiv care se adaptează în fața obiectivului cinematografic, pentru a permite operatorului să execute diferite trucaje tehnice pe film. [Var.: compéndium s. n.] – Din lat., fr. compendium. Vezi definitia »

ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil. Vezi definitia »